Lacrimi din suflet…

Sufletul imi plange de durere si striga tare cu putere:
‘Sunt atat de mic si fragil..
Mi-e teama ca n-am sa mai fiu…
Sunt doar eu si mi-e greu.
As vrea sa am un suflet al meu
Mi-e greu sa nu simt afectiune,
Mi-e greu sa n-am pe nimeni pe lume.
E frig aici..si pustiu
Nu stiu ce sa fac..nu mai stiu.
Vreau caldura si-alinare
Vreau iubire si devotare
Vreau un suflet cald si bun..
Vreau..sa nu mai fie ca acum.
Vreau sa pot spera la un zambet..
E gol aici..sunt singur..
Vreau sa ies la lumina…”

1 comment April 16, 2009

Poezii ciudate..

De obicei nu scriu poezii,dar nu stiu ce mi-a venit intr-o zi..si am scris.Par ciudate ‘macabre’poate,dar mie mi se par frumoase.Doar si moartea face parte din noi,nu?

VIATA

Din viata mam nascut,din viata am crescut
Din viata ma inalt,in viata ma descalt
Pentru viata ma daruiesc,pentru ea pacatuiesc
In viata ma simt atunci cand din viata m-aprind
Prin viata caut,tot ce n-am avut
Din viata ma nasc prin viata cutreier…
Intr-un camp nemaiintalnit.

Prin viata ma daruiesc,prin viata iubesc
Prin viata ma oglindesc,atunci cand daruiesc..
Viata!
In viata ma simt atunci cand prin viata zambesc
SI DIn viata mea cea draga voi deschide atunci o poarta
Catre viata dinainte,unde-oi fi cand voi fi printre?
Si din viata trecatoare voi pasi pe o carare
Marginita cu petale,cate una,cate oare?

Si din viata mea cea multa,oare cine-o s-o asculte?
Oare cine o s-o mai stie?Cand oi fi eu in vecie
Oare viata mea cea buna o sa fie n-veci cununa?

Prin viata trec..prin viata stau…
Prin viata urc prin ea cobor..
Nu mai ajung inapoi nici de-ar fi sa zbor…

MOARTEA

Moartea e un neant de ganduri,de rugi uitate,de vise spulberate
E-un abis de incercari,de regrete si suparari
E-o prapastie de uitari,un negur de-alungari

Moartea e un spin negru,un cantec obscur
Cantat adesea la-nmormantari
Moartea e un calau speriat,un cavou nedezghetat
E-un planset de haina,un cuget in luna plina

Moartea e viata fara de viata si-un zambet plin de durere
E-un singur suflet pierdut in pustietate
Moartea e doar sfarsitul unui inceput purtat de regrete…

Moartea e calea fara sfarsit,fara inceput,fara uitari..
E-o pedeapsa fara pacatos,e-o cale fara intors
Moartea e-un junghi intors,ca un sicriu…strapuns..

Add a comment April 10, 2009

Pot sa aleg?Dar ce sa aleg?

Gandindu-ma la relatia ce o am cu parintii mei mi-a venit ideea sa fac comparatia intre un copil si un adult.Iata ce a iesit..

E greu sa fii adult!Parca mai bine e sa fii copil!Neascultator,dar fericit,pierdut printre jucarii si inocenta,printre ignoranta si nepasare.E greu..Sa stii ca in jurul tau lumea nu iti vrea decat raul si doar atat..E mai bine sa plutesti ca un copil mic,care nu stie ce-i suferinta.
Spune-i unui copil mic sa nu mai iubeasca,sa nu mai simta,sa nu mai cante,sa nu mai rada.Nu stie ce-i spui.Nu-i poti porunci,il poti invata doar sa faca lucrurile bune iar pe cele rele sa le indeparteze.Spune-i unui adult sa o ia pe calea cea buna,sa iubeasca pe cine vrei tu,sa cante cand vrei tu,sa vorbeasca cand vrei tu!E bine oare?Sa fiu copil sau adult?Sa fiu inocent sau nepasator
?Sa zambesc sau sa ma incrunt?Sa ma joc sau sa iau totul in serios?Ce sa aleg?Am voie sa aleg?
Cum sa traiesc viata mai bine?Printre frustrari si rautate sau printre inocenta si puritate?
Un copil graieste adevarul,dar un adult ne minte oare?E usor sa alegi pentru tine,e usor sa crezi ca stii ce-i bine,dar mai usor e sa te minti singur.Te tine?!
Un copil nu te minte niciodata,un copil te iubeste neconditionat,un copil are nevoie de tine si tu de el!UN copil iti da viata,si pofta de a trai.Un adult minte cand ii convine sau cand nu,un adult incalca multe reguli sa ii fie lui bine,un adult iubestee cand are chef dar uneori pentru totdeauna.
Ce sa aleg?Am voie sa aleg ce-i bine pt mine?As vrea sa fiu un copil sa nu-mi spuna adultii pe cine sa iubesc,ce decizii sa iau.As vrea sa pot sa fac ceva sa nu-mi mai fie frica,sa fiu libera sa fiu eu fara alte cuvinte,fara ca nimeni din jur sa nu-mi spuna ce si cum sa fac…

Add a comment April 10, 2009

A venit primavara….

A venit primavara si odata cu ea si starea mai buna de spirit.Copacii au inflorit, soarele bate mai puternic..iar eu,sunt uneori la fel de trista,la fel de sesibila.

Dar sunt zile,ca si astazi,in care vreau sa dansez,sa alerg,sa ma plimb….si asta fac.

Zilele trecute am gasit pe yotube.com niste versuri foarte frumoase ce mi-au atras atentia:

Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Si ma gandeam…ce multe am invatat si eu in tot acest timp.Dar mai am de invatat si de trecut prin multe.Uneori simt ca sunt mai puternica alteori mai slaba.Uneori simt ca pot plange mai usor,alteori simt ca zambetul e mai aproape de mine ca niciodata..SI n-as mai vrea sa plece de pe buzele mele.Sunt zile in care vreau sa stau in casa sa nu vad pe nimeni,sa stau sub plapuma moale si sa ma gandesc la viata.Poate nu e bine sa fiu asa inchisa,dar asta sunt eu si chiar ma bucur ca sunt asa…

Add a comment April 10, 2009